Poveste.... in doua variante.

Cu toate ca nu am avit pana acum placerea sau neplacerea sa apelez la dame de companie, postez aceasta poveste gasita pe Hotnews . Numele acestei povesti este "Azi am fost data la bordel! " si este scrisa in doua variante. Varianta nemteasca si varianta romaneasca. Diferenta este absolut izbitoare.

Povestea unei bancnote din Koln...
Nu a durat mult pana ce o mana barbateasca m-a scos din bancomatul intunecos si m-a asezat in compartimentul unui portofel elegant. Cateva ore a fost liniste. Auzeam doar sunetul ritmic al unor taste si exclamatia obsesiva a unei voci masculine: “Batrane, abia astept sa mergem la Pascha”.

Cand locuiesti in portofelul unui om de afaceri din Koln, timpul trece repede si vezi destul de des lumina, caci portofelele astea se deschid des. Am ajuns pentru cateva secunde in mana unui batran taximetrist care ne-a dus cu Mercedesul sau crem pana in fata unei cladiri luminate rosiatic:
- “Ei stati, v-am dat din greseala o hartie de 50...”, l-am auzit pe stapanul meu.
- “Mda...si aici o sa aveti nevoie de ea... Spor la treaba, baieti”, a suierat nostalgic batranul.
- “Hei... am auzit ca Pascha ar fi cel mai mare bordel din Europa!", a exclamat stapanul meu.
- “Da”, a oftat extatic colegul. “ Ia uite, sunt 8...9....12 etaje! Asta inseamna cam 120 de fete...Am vazut la stiri ca aici vin in jur de 25.000 de barbati pe luna...”
- “E mai bine ca e totul legal! Ti-aduci aminte cum ne furisam pe vremuri?”
Au urmat multi pasi, apoi liftul, coridoare intregi presarate cu chemari. “Frumosule, vino la mine. Iti fac tot ce-ai visat si mult peste inchipuirile tale”, se auzea din toate partile. La un moment dat ne-am oprit.
- “Una scurta, normal, fara prostii?! 50 Euro”, s-a auzit o voce feminina.
- “S-a facut”.

Socoteli, multe socoteli

Nu a durat mult pana ce am parasit portofelul elegant. Ma gaseam intr-o camera cu multa lumina rosie, tot felul de jucarii de plastic pe o masa, un pat cu cearsafuri din matase neagra si o oglinda mare deasupra. Eu am ajuns pe noptiera. Era tarziu, trecut de miezul noptii.

O femeie cu trasaturi asiatice a bagat capul pe usa: “Cum e? Ti-a mers bine azi?”, a intrebat. “Eu am avut unspe, 750 in total”.
- “Bravo tie. La mine a fost mai slabut. 12 cu 600. Si tocmai ce-am dat ieri 100 Euro pe dessous-uri. Nu prea au avut efect”.
- “Maine tre’ sa platim camerele, stii nu?”
- “Nu-mi spune. La 110 Euro pe zi ma doare numai cand ma gandesc...”
Cam mult, au cazut de acord cele doua femei. Dar, cu toate acestea, pareau a aprecia avantajele unei camere rosii. Femeia de serviciu vine in fiecare zi, paza este asigurata, blocul are salon de cosmetica si au libertate totala la tarifele percepute. Stapana mea avea sa mai gaseasca inca un motiv de ingrijorare: “In timp ce-l rezolvam pe ultimul, mi-am adus aminte ca vine si impozitul. Auzi, 150 daca lucrezi mai mult de 15 zile pe luna! Si daca vii mai putin la munca, tot ne iau 6 Euro pentru fiecare zi”
.- “Sunt nesimtiti astia de la oras. Cica numai anul trecut au incasat de la noi un milion jumate!”
- “Am incercat sa scap de impozit, dar mi l-au cerut direct cand am platit chiria la camera”.
- “Hai sa le zicem fetelor de la sindicat sa ceara ca vizita obligatorie la doctor sa fie gratuita. Oricum platim atatia bani...”
- “Ar fi ceva, ca si doctorul ala ma usuca...”.

Ascultam conversatia celor doua femei care se demachiau, isi schimbau hainele provocatoare si se pregateau sa plece la casele lor. Am fost luata de pe noptiera si asezata in poseta. Unde voi ajunge maine: la impozite, la chiria de la bordel sau la cea de la casa, prin vreun magazin de lenjerie sau intr-un cabinet medical? Oricum imi pare ca fetele astea au mai mult de-a face cu economia sau contabilitatea decat cu placerile interzise.

... si povestea suratei din Bucuresti

Mai trecusem de cateva ori prin asta... era zi de salariu si inca de cu dimineata au zburat doi lei de langa mine, aterizand pe taraba vanzatorului de ziare. Eu, ca bancnota de 100 de lei, puteam sa stau linistita pana seara, dar alte surate au mai disparut catre pranz, pentru a fi inlocuite de o cartela telefonica si un prezervativ

Barbatul in al carui portofel stateam intinsa cu grija a dat cateva telefoane. Intr-una din convorbiri am auzit: “pai vreau si normal si oral...da, combinat...100 e bine...unde stai?” – Apoi au urmat 4-5 injuraturi in trafic – deschiderea precauta a unei usi de garsoniera – mana parfumata si moale a femeii - aceleasi mangaieri de rutina – si ultimul la revedere din partea suratei de 5 lei, care ramane de fiecare data ultima in portofel. Mi-a spus ca de obicei sfarseste in cutia milei, ca rascumparare a pacatelor.

Mai stiam ca, odata ajunsa intr-una din aceste garsoniere discret luminate si mirosind amestecat a tigari fine, parfum tare si transpiratie, viitorul meu devine incert. Ori sunt uitata saptamani in sir in fata televizorului pe al carui ecran vesnic aprins defileaza vedete, ori ajung in mana zbarcita a femeii care primeste intre 400 si 500 de euro pe luna pentru chiria garsonierei.

Femeia asta stie ce se intampla in acest loc, dar isi acopera un ochi cu bancnotele incasate, lasandu-l pe celalalt deschis din prevedere. Si vecinii de palier stiu, dar o parte din banii primiti pe chirie se vor transforma in atentii pentru ei.

Mi se intampla des sa intru pe mana paroasa a unui barbat care poarta un nume scurt si usor de tinut minte: “te protejez eu scumpo, ai auzit doar cum au rapit-o pe Sorina; stii ca atunci cand te apara Rico nu ti se poate intampla nimic”. Scumpa tace, tragand cu sete din tigara subtire, gandindu-se ca poate ar fi fost mai bine sa-l unga pe sectorist (a auzit de la o colega ca se poate) decat sa depinda acum de parosul asta.

Legalizam sau nu legalizam?

Niciodata nu ma plictisesc cand ajung la o fata din garsoniera: ma intalnesc cu multe surate de aceeasi valoare cu mine. E drept ca stam cam inghesuite, ascunse printre haine sau chiar sub covor. Acolo e murdar si ne mototolim, ceea ce e sub demnitatea noastra, dar macar compania e placuta si valoroasa. Din povestile suratelor am auzit ca e mare noroc atunci cand nimeresti in mana aceea invelita intr-o manusa de plastic.

Mie nu mi s-a intamplat pana acum, dar se zvoneste ca buzunarul ginecologului e alb si portofelul sau confortabil si incapator. Intotdeauna o intreaba mirat pe fata din garsoniera de ce nu isi face odata asigurare medicala? Si cum de nu se gandeste la viitor: din ce bani va trai la pensie?! Ce nu stie el este ca orice fata din garsoniera la care am ajuns eu, vroia sa se faca altceva cand va fi mare.

Atunci cand fetele merg in oras sa se relaxeze intr-un club cu prietenele, eu, bancnota de 100 de lei, aud multe povesti. Sa legalizeze prostitutia nu ar fi prea bine, e de acord tot grupul. Costurile vor fi mai mari, impozitele sigur fac mai mult decat trebuie sa-i dea lunar barbatului cu maini paroase si mai e si cartea de munca, in care va ramane inscrisa pe veci meseria lor, acum – viseaza ele – temporara.

Pe de alta parte s-ar putea sa fie mai bine, spune una mai tanara. “Daaa’ sigur fata...o sa poti iesi si tu la pensie mai repede”...si fetele vesele rad, uitand de garsoniera discret luminata. Discutiilor pe aceasta tema le pune intotdeauna punct cea mai batrana: “Fetelor, asta e cea mai veche meserie din lume; ca e legal sau nu e, merge inainte; mie nu-mi pasa si oricum, astia tot vor sa o legalizeze de ani buni...nu se va intampla prea curand, ca se pisa pe ei de frica”.

Dar cel mai adesea, albastrul meu select de bancnota de 100 ajunge pe tejgheaua magazinului de la colt sau in sertarul cu bani dintr-un supermarket. Si stiu ca cel mai probabil e sa ajung in mainile unui stapan care vinde produse. Totusi, cel mai bine ma simt pe mainile fetelor din garsoniere. Numai ele sunt in acelasi timp si vanzator si produse.

Pentru cine nu a inteles....

Postarile legate de relatii sunt (oarecum) in ordine inversa decat cea cronologica.


Later edit : Astept si comentarii pe marginea posturilor mele....

Scrisoare de la o persoana care m-a iubit.

Acesta este un mail de la o persoana pe care am iubit-o foarte mult si care, abia dupa ce ne-am despartit definitiv si irevocabil, s-a gandit sa-mi spuna ce credea si simtea despre mine. Am ramas prieteni. Ne mai sunam din cand in cand (rar) si mai discutam...

Ai rabdare sa citesti pana la sfarsit....

As fi vrut sa-ti spun toate astea , nu sa ti le scriu... Dar nu ai vrut sa ne vedem si nu stiu cat timp o sa mai am curajul sa iti spun... Pentru ca vezi tu.... te-am inteles cand mi-ai zis ca vrei sa iti traiesti viata altfel.... Ca vrei sa te distrezi, vrei sa calatoresti , sa faci o gramada de alte lucruri firesti la varsta asta.... In loc sa te inchizi in casa langa o scorpie.....

Nu rade caci asa este ... Asta devenisem. Si acum vreau sa fiu un pic egoista si sa imi urmaresc interesul.. Pt ca stiu ca ai luat o decizie si ca iti este mult mai bine singur , dar lasa-ma sa imi urmaresc si eu interesul. Stiu ca pt mine cel mai bun lucru care mi se putea intampla esti TU.

Am stat si m-am gandit zilele astea si am recitit mailurile de la tine si de la mine pt tine si am descoperit ca devenisem posesiva, obsedata si chiar rautacioasa. Toate certurile noastre incepeau pe motive destul de copilaresti. Nu stiu daca au fost doua care sa merite intadevar efortul. Si apoi orice relatie are neintelegerile ei , dar eu cumva reuseam sa le transform in adevarate trgedii. Te transformasem in papusa mea.

La inceput cand ne-am cunoscut nu te credeam ca poti sa ma iubesti asa de mult cum imi spuneai. Credeam ca este doar o inchipuire de-a ta. Cand acceptai cu usurinta tot ceea ce iti propuneam credeam ca esti prea moale si ma deranja. Nu ma gandeam ca faci toate astea din dragoste. Cand probabil a mai trecut euforia si ai inceput incet sa ripostezi, te-am ignorat si am continuat cu toanele mele, ca mai apoi cand ai devenit irascibil, sa ma supar si sa plusez. Fiecare cearta era de fapt o noua cerere din parte mea la dragoste. Nu stiu daca ai sa intelegi , dar eu te certam cu asa usurinta pentru ca stiam ca de fiecare data te intorci. Incepusem sa inteleg ca ma iubeai mult prea mult ca sa ma lasi definitiv. Acum dupa ultima despartire , tot asteptam sa vii . Stateam cu urechea ciulita si tresaream de fiecare data cand auzeam usa liftului. Mi te inchipuiam cum veneai si ma luai in brate si imi spuneai cat de mult ma iubeai. Dar nu a fost asa.... De data asta chiar era real. Si am inceput sa ma gandesc..... si am realizat cate greseli am putut sa fac.

Nu vreau sa gasesc justificare pt tot ceea ce am facut. poate doar ca nu eram obisnuita cu atat de multa dragoste si tb sa o supun la diferite teste. Poate ca eram prea nesigura pe mine... Poate ca imi era frica , de un nou abandon... Poate m-am speriat ....Nici eu nu stiu. Stiu doar cat de grav am gresit.

M-am gandit zilele astea cat de bine putea sa ne fie. Vreu sa intemeiez o famile cu tine. Vreau sa fac un copil cu tine... iti amintesti? Un bebe frumos ca mine si destept ca tine..:) Si stiu ca esti persoana potrivita pentru mine.Nu-ti spun toate astea ca sa te impresionez ci pentru ca asa cred.

Cand te-am cunoscut erai ca o testoasa... bagat in carapace nu lasai sa se citeasca nimic despre ce simteai. Cand ai inceput sa capeti curaj ai lasat carapacea deoparte si am vaut ce om minunat se acundea sub ea. Am vazut cat de bun, tandru , iubitor si generos poti fi... Si pe masura ce timpul trecea descopeream lucruri noi care imi placeau.. Si acum ma gandesc ca nu pot pierde asa usor un astfel de om. Si in plus TE IUBESC MULT PREA MULT ...

Stiu ca daca am putea uita totul si sa o luam de la zero (cu toate ca imi dau seama ca unele lucruri nu se pot ierta,asa cum ai zis si tu,dar se poat trece peste ele), ne-ar merge bine.... Dupa ultima impacare eram hotarata sa ma schimb, sa iti demonstrez ca m-am schimbat... Dar nu m-ai lasat. Nu stiu ce s-a intamplat de te-ai razgandit asa de repede... Am zis de multe ori ca nu cred in schimbare si nu cred nici acum ...in cele majore, de caracter... Dar cred ca la mine tine doar de sentimente... Atata timp cat sunt nesigura pe ceva caut .... si fac prostii. Dar acum sunt sigura ..... Nu sunt sigura daca mai am timp... si nu este prea tarziu...

stiu ca m-ai iubit mult la inceput, dar cu fiecare cearta a noastra iubirea palea.... ca pana la urma sa ramana doar o amintire.... Caci stiu ca acum ar trebui sa cauti mult la tine in suflet , sa mai gasesti puitina. Dar te rog cauta.... stiu ca undeva pe acolo mai exista o farama pe moarte si stiu ca voi reusi sa o resuscitez.... Ce melodramatica pot sa fiu... Dar asa simt.

Asa ca incepe sa cauti.... (dragostea pt mine:) ), si daca o mai gasesti pe undeva si crezi ca merita hai sa vb. Daca nu .... asta e.... voi incerca sa trec mai departe.

Nu iti cersesc dragostea, nu vreau ca din mila sa faci un gest pe care mai tarziu sa il regreti.Vreau doar sa iti aduci aminte de lucrurile bune pe care le-am facut , de fericirea pe care o simteai la inceput cand ma vedeai si sa realizezi ca toate aste le putem avea iar.Vreau sa ai putina rabdare sa iti demonstrez ca pot sa fiu altfel. Sa fiu intelegatore, iubitoare, sa nu te mai cical atat (desi asta fac si in prezent.., scriindu-ti toate astea..). Dar chiar vreau sa te fac sa intelegi ca pot sa fiu o persoana mai buna , care poate face multe pentru persoana iubita.Mai accorda o sansa relatiei noastre si o sa vezi ca nu o sa-ti para rau... Asta daca mai poti si mai ai incredere...

M-am transformat in persoana pe care o uram cel mai mult... O tipa obsedata de un barbat , care nu inceteaza sa-l agreseze cu cautarile si incercarile ei. Dar eu nu sunt vre-o obsedata sunt doar o tipa indragostita nebuneste de un barbat.Poti sa ierti asta?

daca totusi raspunsul tau va fi negativ, am si eu o rugaminte.... Dupa ce o sa iti dau sacosa (si asta as prefera cat mai repede...) sa nu mai imi raspunzi la telefoane, mailuri, mesaje , sau usi :).. Eu o sa incerc sa ma abtin, dar poate oi mai avea vre-o tentativa sa te caut... Lasa ma vre-o cateva luni sa ma vindec de tine si poate peste un timp (mai lung) vom fi iar prieteni si vom pute sa ne vedem fara resentimente.

Si inca ceva (inca???/) vreau sa stii ca ai multe de oferit si sa nu te bagi iar in carapacea ta. Lasa lumea sa te cunosca asa cum esti tu .... Suferintele, dezamagirile fac farte din viata si daca te ascunzi in carapece nu o sa eviti sa le cunosti, o sa eviti doar sa traiesti.....

O sa intalnesti multe persoane care se despart, divorteza desi la inceput se intelegeau super bine... Asta e viata cu lucruri bune si mai putin bune...Dar asta nu inseamna ca undeva , candva nu o sa gasesti persoana care o sa te faca fericit pt totdeauna... (eu inca mai cred ca sunt accea persoana..:) )...

Acum lasand la o parte gluma (doar paranteza din ultima fraza...) iti multumesc inca o data pt tot ce ai facut pt mine, pt dragostea ce mi-ai aratat-o si pt ca mi-ai aratat ca SE POATE.....

te pup si sa ai grija de tine....