Sunt obosit. De aceasta data nu sunt obosit psihic cat sunt obosit fizic. Am avut un weekkend aproape plin, in compania unor persoane care imi plac foarte mult. Vineri seara de la un suc am ajuns la Oltenita unde am fumat o tigara pe malul dunarii . Compania a fost foarte placuta si m-am simtit foarte bine. Nu a fost ideea mea dar a fost o idee foarte buna. Multumesc. Ne-am intors prin Calarasi, oras la marginea caruia ne-am oprit pentru a cumpara un suc si pentru a fuma o tigara Am taiat-o spre autostrada si ne-am intors in Bucuresti dupa miezul noptii. Data viitoare mergem in alta parte.Aleg eu. Sambata am dormit aproape toata ziua . Am iesit seara in clubul in care ma intalnesc de obicei cu prietenii dar m-am plictisit destul de repede. Ieri, vorbind cu cineva pe messenger m-am gandit sa ies din casa. Am rugat-o sa ma sune cand poate vorbi si i-am facut o propunere : Vulcanii noroiosi. M-am urcat in masina si am plecat sa o iau din celalalt capat al bucurestiului. Am pornit spre Buzau si in mai putin de doua ore ajunsesem la destinatie. M-am simtit foarte bine, a fost relaxant si distractiv. Am facut cateva sute de poze din care am pastrat cateva zeci... Am mancat ceva la terasa de vis-a-vis si am pornit la deum spre casa. Am avut parte de un apus foarte frumos la intoarcere. Acum... sunt obosit. As vrea sa pot dormi dar sunt la birou si din pacate nu se poate.
Ziua de azi a inceput cu ceea ce americanii ar denumi "Adrenaline rush". Exceptand faptul ca a incercat unu' cu un Passat sa ma omoare, pot spune ca drumul spre birou a fost deosebit de frumos. Nu m-am mai intalnit cu vesnicul excavatorist, drumul a fost liber (pe contrasens, desigur) , pe centura s-a circulat foarte civilizat si parcarea din fata firmei era aproape goala. Credeam ca voi intarzia dar nu a fost asa. Am plecat mai tarziu de acasa si, totusi, am ajuns la timp. Am simtit cum totul se leaga, depasirile au fost facute aproape artistic, in viraje eram intotdeauna in treapta corecta si ceilalti participanti se dadeau din calea mea gandind, probabil, ca nu ar trebui sa imi lungeasca prea mult drumul spre lumea cealalta. De fapt, si eu cand vad cate un nebun ca mine ii fac loc sa ma depaseasca pentru ca, daca nu ma grabesc, nu inseamna ca nici ceilalti nu se grabesc. Ajungand in apropierea firmei la care lucrez am prins o fereastra intre doua grupuri e masini ce veneau din sensul opus si nu am atins frana pana in parcare. Totul a mers ca uns. Ziua a inceput cu o doza binemeritata de adrenalina si a continuat la fel de bine. Ma simt bine. Plec spre casa. Zambesc.
Tu ?
Imi place foarte mult sa observ oamenii din jurul meu. Imi place si mai mult sa-i ascult in conversatiile lor cu alti oameni. Imi plac oamenii frumosi. Exista zile in care vad pe strada numai oameni frumosi. Acelea sunt zilele bune. Imi place soarele. Cu toate ca urasc lumina, soarele reuseste sa mai puna cate un zambet pe fetele oamenilor. Acei oameni devin frumosi. De obicei , zilele mele incep bine. Incep cu oameni frumosi, oameni cre zambesc. Din pacate reusesc anumiti colegi de munca sa imi strice acele zile. Si totusi, mai exista si colegi care fac acele zile suportabile. Intotdeauna sunt oamenii care imi zambesc. Unii imi zambesc pentru ca-i ajut sau pentru ca le repar calculatoarele, altii imi zambesc pentru ca ma vad, iar unii.... sunt acei oameni care zambesc fals doar ca sa nu imi dau seama cat de mult ma dispretuiesc. Nu stiu daca ei isi dau seama ca am ajuns sa-i cunosc destul de bine incat sa stiu ce gandesc despre mine si nici nu ma intereseaza. Acel zambet fals este de ajuns pentru a ma face sa trec mai departe cu zambetul pe fata. La polul opus sunt zile in care vad doar oameni urati, oameni tristi care au foarte multe griji si probleme existentiale mai mult sau mai putin fondate. Acei oameni nu imi plac. Sunt tristi prin definitie. Uneori imi vine sa ma duc la unul sau la altul si sa-i strig in fata "tristule" si sa rad de el. Stiu ca nu ar trebui sa gandesc asa dar asta merita. Poate, daca ar lua acest lucru ca pe o gluma in loc de un afront ar zambi. Macar pentru o secunda.
Nici eu nu zambesc tot timpul dar macar dimineata, cand plec de acasa cu ochelarii mei galbeni pe ochi, zambesc. Traficul nu imi sterge acel zambet de pe fata. Nici nesimtitii , nici pietonii, nici chiar nenorocitul ala care in fiecare dimineata conduce excavatorul si face o coada de doi kilometri in spatele lui. Mi-e mila de oamenii tristi. Sunt tristi si aceasta tristete ii face urati. Uratenia nu este data intotdeauna de fizionomie sau de aspectul tenului, este data de starea de rahat pe care o au oamenii.
Cand esti trist(ã) incearca sa te gandesti ca a venit vara, incearca sa te gandesti ca dupa cele opt sau zece ore de munca poti sa iesi la un suc cu niste amici sau , daca esti norocos(sau norocoasa), prieteni, sau poti pur si simplu sa te plimbi de nebun(ã) prin parc uitandu-te la nimic, gandindu-te la nimic, incearcand sa uiti de faptul ca ai un job care nu te multumeste sau ca ai colegi tristi. Gandeste-te doar la tine, la faptul ca un zambet te face mai frumos (frumoasa) .
Zambesc.
Din momentul în care mi-ai spus acel lucru nu mi-l mai pot scoate din minte. Mă întreb uneori ce anume te-a făcut să crezi acel lucru despre mine... Ştiu că nu voi afla niciodată pentru că nu te voi întreba. Sunt într-o stare aiurea şi nici măcar nu ştiu de ce. Am pierdut ceva ce nu am avut nici măcar o secundă. Oare am pierdut ? Poate am câştigat altceva.
N-am chef de nimic. Nici măcar să scriu. Nu am chef de tine, nu am chef de mine, nu am chef de nimeni şi nimic. Vreau să mă liniştesc, să trec de această perioadă ciudată şi să merg mai departe. Sunt curios dacă o să-mi găseşti celălalt blog. Ăla în care scriu, în care refulez, în care dau totul pe faţă.
Ştii care e culmea ? Aveai dreptate dar nu am putut să recunosc în acel moment. Se pare că jucăm acelaşi joc şi eşti mai bună decât mine. Recunosc şi mă retrag.
Sunt momente in care imi vine sa te sun si sa-ti strig in telefon “Du-te in pula mea!!!” , dupa care sa inchid telefonul.Sa il inchid de tot , sa nu ma mai gaseasca nimeni. Sa dispar vreo doua – trei saptamani, sa fug in munti sau la mare, sa fiu doar eu. Singur cu gandurile mele. Munca a inceput sa imi ocupe mai mult timp din viata, ajung acasa si ma gandesc la solutii pentru a doua zi, ma consum cu toate rahaturile pe care trebuie sa le inghit si nu imi convine deloc chestia asta.
Pe plan relational pot spune ca stau… bine…sau nu. Am inceput o relatie care promitea sa fie draguta dar, din cauza faptului ca am avut o pauza relativ lunga, am tendinta sa vreau mai mult. Ajung sa devin stresant si asta iar nu e ok. Am stabilit sa pastram o oarecare distanta si mie mi se pare un pic cam mare aceasta distanta.
Toate ca toate dar astazi nu sunt multumit de nimic. Vreau , din nou, mai mult. Mai mult timp, mai multi bani, mai multa ea (nu ma intelegeti gresit, la capitolul asta sunt foarte multumit de cantitate), mai multa distractie, mai multi kilometri, mai mult. Vreau mai mult de la viata mea si stiu ca daca trag tare o sa aam tot ce vreau. Pacat ca va trebui sa calc multa lume in picioare pentru a obtine tot ce vreau.
Va salut respectuos, dragi cititori, si sper sa nu fiti in calea mea cand o sa vreau ceva cu adevarat. Sper sa mergeti in aceeasi directie cu mine, cu aceeasi viteza, sau chiar cu viteza mai mare. Nu ma deranjeaza daca altcuiva ii merge mai bine decat imi merge mie, ma supara faptul ca mie inca nu imi merge cum vreau eu.
Am inceput un nou proiect. Un calendar.
Cam asa arata pagina pentru saptamana viitoare :
Voi face cate o pagina pentru fiecare saptamana…
Un nou inceput de relatie. Am cunoscut-o sambata seara ,in clubul pe care il frecventez , din pura intamplare. Zic “din pura intamplare” pentru ca eu, in general, Sambata nu pera ies. Prefer Vinerea. Doar ca sambata trecuta ma plictiseam groaznic acasa si m-am hotarat sa dau o fuga p’acolo…. M-am imbracat repede si m-am urcat in masina. Pe drum ma intrebam daca am facut o alegere buna, avand in vedere ca eram destul de obosit dupa saptamana de calvar care tocmai se incheiase.
Ajungand in locul in care erau amplasati prietenii mei am observat-o pe ea. Nu reuseam sa ma uit in alta parte, eram constient ca observa ca ma uit tot timpul la ea dar asta nu conta. La un moment dat prietena comuna cu care ea venise s-a hotarat sa faca prezentarile. Eram tot un zambet, ma uitam in ochii ei si nu imi gaseam cuvintele. A mai durat un pic pana cand am inceput sa vorbim, la inceput mai timid, fraze scurte, subiecte idioate si pe urma mai relaxati. Se vedea ca se facuse o oarecare conexiune intre noi.
Minute de liniste… privirile ni se intersectau in timp ce ba unu’, ba altu’ incercau sa-i intre in gratii. Stateam pe scaunul meu din colt si priveam , la inceput zambind, uneori chiar razand, cum ea, uitandu-se la mine sau in sus pe tavan incerca sa-i ignore pe cei care ii sopteau vorbe siropoase la ureche. A fugit. S-a dus doar pana la toaleta, zicandu-mi inainte ,la ureche, “ma duc sa ma gandesc” . Oare la ce trebuia sa se gandeasca ? S-a intors in scurt timp si s-a asezat pe scaunul de langa mine… nici macar nu ne priveam… pana atunci statuse in fata mea si o puteam admira. Acum ar fi fost un pic cam ciudat sa intorc capul pentru a o privi… Cautam o solutie. Bingo! Sta aplecata, intr-o pozitie ce tradeaza durerea de spate si oboseala. Mi-am pus usor mainile pe umerii ei si am indreptat-o. A dat capul pe spate si a zambit... Am inceput sa-i masez usor spatele iar ea se unduia dupa miscarile mele. Se vedea ca ii place... In scurt timp m-am oprit. Vroiam sa vad reactia care a venit imediat: “Mai vreau” mi-a spus. Am rotit-o cu tot cu scaun in asa fel incat sa fie cu spatele la mine. Am inceput din nou sa o masez, de data asta un pic mai puternic si pe o portiune mai extinsa a spatelui, ajungand pana la baza craniului si in jos pana aproape de zona lombara. Miscarile ei imi spuneau sa nu ma opresc, ii facea placere si mie acest lucru imi dadea o senzatie de bine. M-am oprit. S-a lasat pe spate in bratele mele si m-a intrebat ” Pot sa te iau de barbat ? “ Am raspuns « De ce nu ? » A mai stat un pic in bratele mele si s-a uitat spre mine. Era momentul sa fac ceva. Daca ratam acel moment nimic nu ar fi avut sa se intample. Am sarutat-o usor pe buze, asteptand o reactie. Din nou aceasta nu a intarziat. Era a mea. Eram al ei. Ne sarutam pasional si cand nu faceam acest lucru ne zambeam. Intre sarutarile dulci si zambete nu au mai fost multe cuvinte dar nici nu mai vedeam rostul acestora.
Am apucat sa mai vorbim, dar nu despre cine-stie-ce, abia cand am dus-o acasa. Ne-am sarutat si ne-am luat la revedere.Dupa care ne-am sarutat din nou si..din nou si…s-a dat jos din masina Se incheiase o seara reusita, cel putin din punctul meu de vedere. Am urmarit-o cu privirea, in oglinda retrovizoare, in timp ce mergeam in directii opuse.
Am ajuns acasa. Am incercat sa adorm dar nu reuseam… Ma gandeam la ea, la noi, la ceea ce se intamplase, la faptul ca mie nu mi se intampla asa ceva, la tot. Am adormit pe la 7 dimineata…
Un nou inceput. Sper sa dureze.
Ai rabdare sa citesti pana la sfarsit....As fi vrut sa-ti spun toate astea , nu sa ti le scriu... Dar nu ai vrut sa ne vedem si nu stiu cat timp o sa mai am curajul sa iti spun... Pentru ca vezi tu.... te-am inteles cand mi-ai zis ca vrei sa iti traiesti viata altfel.... Ca vrei sa te distrezi, vrei sa calatoresti , sa faci o gramada de alte lucruri firesti la varsta asta.... In loc sa te inchizi in casa langa o scorpie.....Nu rade caci asa este ... Asta devenisem. Si acum vreau sa fiu un pic egoista si sa imi urmaresc interesul.. Pt ca stiu ca ai luat o decizie si ca iti este mult mai bine singur , dar lasa-ma sa imi urmaresc si eu interesul. Stiu ca pt mine cel mai bun lucru care mi se putea intampla esti TU.Am stat si m-am gandit zilele astea si am recitit mailurile de la tine si de la mine pt tine si am descoperit ca devenisem posesiva, obsedata si chiar rautacioasa. Toate certurile noastre incepeau pe motive destul de copilaresti. Nu stiu daca au fost doua care sa merite intadevar efortul. Si apoi orice relatie are neintelegerile ei , dar eu cumva reuseam sa le transform in adevarate trgedii. Te transformasem in papusa mea.La inceput cand ne-am cunoscut nu te credeam ca poti sa ma iubesti asa de mult cum imi spuneai. Credeam ca este doar o inchipuire de-a ta. Cand acceptai cu usurinta tot ceea ce iti propuneam credeam ca esti prea moale si ma deranja. Nu ma gandeam ca faci toate astea din dragoste. Cand probabil a mai trecut euforia si ai inceput incet sa ripostezi, te-am ignorat si am continuat cu toanele mele, ca mai apoi cand ai devenit irascibil, sa ma supar si sa plusez. Fiecare cearta era de fapt o noua cerere din parte mea la dragoste. Nu stiu daca ai sa intelegi , dar eu te certam cu asa usurinta pentru ca stiam ca de fiecare data te intorci. Incepusem sa inteleg ca ma iubeai mult prea mult ca sa ma lasi definitiv. Acum dupa ultima despartire , tot asteptam sa vii . Stateam cu urechea ciulita si tresaream de fiecare data cand auzeam usa liftului. Mi te inchipuiam cum veneai si ma luai in brate si imi spuneai cat de mult ma iubeai. Dar nu a fost asa.... De data asta chiar era real. Si am inceput sa ma gandesc..... si am realizat cate greseli am putut sa fac.Nu vreau sa gasesc justificare pt tot ceea ce am facut. poate doar ca nu eram obisnuita cu atat de multa dragoste si tb sa o supun la diferite teste. Poate ca eram prea nesigura pe mine... Poate ca imi era frica , de un nou abandon... Poate m-am speriat ....Nici eu nu stiu. Stiu doar cat de grav am gresit.M-am gandit zilele astea cat de bine putea sa ne fie. Vreu sa intemeiez o famile cu tine. Vreau sa fac un copil cu tine... iti amintesti? Un bebe frumos ca mine si destept ca tine..:) Si stiu ca esti persoana potrivita pentru mine.Nu-ti spun toate astea ca sa te impresionez ci pentru ca asa cred.Cand te-am cunoscut erai ca o testoasa... bagat in carapace nu lasai sa se citeasca nimic despre ce simteai. Cand ai inceput sa capeti curaj ai lasat carapacea deoparte si am vaut ce om minunat se acundea sub ea. Am vazut cat de bun, tandru , iubitor si generos poti fi... Si pe masura ce timpul trecea descopeream lucruri noi care imi placeau.. Si acum ma gandesc ca nu pot pierde asa usor un astfel de om. Si in plus TE IUBESC MULT PREA MULT ...Stiu ca daca am putea uita totul si sa o luam de la zero (cu toate ca imi dau seama ca unele lucruri nu se pot ierta,asa cum ai zis si tu,dar se poat trece peste ele), ne-ar merge bine.... Dupa ultima impacare eram hotarata sa ma schimb, sa iti demonstrez ca m-am schimbat... Dar nu m-ai lasat. Nu stiu ce s-a intamplat de te-ai razgandit asa de repede... Am zis de multe ori ca nu cred in schimbare si nu cred nici acum ...in cele majore, de caracter... Dar cred ca la mine tine doar de sentimente... Atata timp cat sunt nesigura pe ceva caut .... si fac prostii. Dar acum sunt sigura ..... Nu sunt sigura daca mai am timp... si nu este prea tarziu...stiu ca m-ai iubit mult la inceput, dar cu fiecare cearta a noastra iubirea palea.... ca pana la urma sa ramana doar o amintire.... Caci stiu ca acum ar trebui sa cauti mult la tine in suflet , sa mai gasesti puitina. Dar te rog cauta.... stiu ca undeva pe acolo mai exista o farama pe moarte si stiu ca voi reusi sa o resuscitez.... Ce melodramatica pot sa fiu... Dar asa simt.Asa ca incepe sa cauti.... (dragostea pt mine:) ), si daca o mai gasesti pe undeva si crezi ca merita hai sa vb. Daca nu .... asta e.... voi incerca sa trec mai departe.Nu iti cersesc dragostea, nu vreau ca din mila sa faci un gest pe care mai tarziu sa il regreti.Vreau doar sa iti aduci aminte de lucrurile bune pe care le-am facut , de fericirea pe care o simteai la inceput cand ma vedeai si sa realizezi ca toate aste le putem avea iar.Vreau sa ai putina rabdare sa iti demonstrez ca pot sa fiu altfel. Sa fiu intelegatore, iubitoare, sa nu te mai cical atat (desi asta fac si in prezent.., scriindu-ti toate astea..). Dar chiar vreau sa te fac sa intelegi ca pot sa fiu o persoana mai buna , care poate face multe pentru persoana iubita.Mai accorda o sansa relatiei noastre si o sa vezi ca nu o sa-ti para rau... Asta daca mai poti si mai ai incredere...M-am transformat in persoana pe care o uram cel mai mult... O tipa obsedata de un barbat , care nu inceteaza sa-l agreseze cu cautarile si incercarile ei. Dar eu nu sunt vre-o obsedata sunt doar o tipa indragostita nebuneste de un barbat.Poti sa ierti asta?daca totusi raspunsul tau va fi negativ, am si eu o rugaminte.... Dupa ce o sa iti dau sacosa (si asta as prefera cat mai repede...) sa nu mai imi raspunzi la telefoane, mailuri, mesaje , sau usi :).. Eu o sa incerc sa ma abtin, dar poate oi mai avea vre-o tentativa sa te caut... Lasa ma vre-o cateva luni sa ma vindec de tine si poate peste un timp (mai lung) vom fi iar prieteni si vom pute sa ne vedem fara resentimente.Si inca ceva (inca???/) vreau sa stii ca ai multe de oferit si sa nu te bagi iar in carapacea ta. Lasa lumea sa te cunosca asa cum esti tu .... Suferintele, dezamagirile fac farte din viata si daca te ascunzi in carapece nu o sa eviti sa le cunosti, o sa eviti doar sa traiesti.....O sa intalnesti multe persoane care se despart, divorteza desi la inceput se intelegeau super bine... Asta e viata cu lucruri bune si mai putin bune...Dar asta nu inseamna ca undeva , candva nu o sa gasesti persoana care o sa te faca fericit pt totdeauna... (eu inca mai cred ca sunt accea persoana..:) )...Acum lasand la o parte gluma (doar paranteza din ultima fraza...) iti multumesc inca o data pt tot ce ai facut pt mine, pt dragostea ce mi-ai aratat-o si pt ca mi-ai aratat ca SE POATE.....te pup si sa ai grija de tine....
